Poezia ca o taină a vieţii
august 25, 2010 de relaxare
SPERANTELE VIETII 2010
Iniţiativa unor poeţi din diferite generaţii, coordonaţi de Simina-Silvia Şcladan, de a uni versurile în antologii pe o temă foarte generoasă, privind viaţa şi miracolul ei, este de apreciat.
În colecţia ”Din tainele vieţii “ a editurii “Lidana “, din Suceava, a apărut până în prezent: “Spiralele vieţii “, “Drumurile vieţii “, “Mirajele vieţii “ şi “Izvoarele vieţii “, volume care cuprind poeţi ce au abordat tema vieţii, privită şi trăită din diferite unghiuri de vibraţie ale eului.
Ultimul volum apărut în această colecţie , intitulat, simptomatic, “Speranţele vieţii “ se deschide cu un preambul semnat de autori, din care se desprinde esenţa scopului acestui demers, unde se recunoaşte că poeziile din această antologie sunt “adevărate lumini ce se aprind puternic deschizând calea spre fericire, fiind o prezenţă vie care îndeamnă publicul iubitor de poezie să le aibă pe noptieră sau în biblioteca personală“ .
Antologia aceasta, iniţiată de poetul Mihai Leonte, reuneşte 20 de poeţi de vârste diferite, din ţară şi străinătate, din care şase sunt membrii Ligii Scriitorilor Români. Aceştia sunt:Ariene Bertin, Aristiţa Buciu Stoian, Floarea Cărbune, Dănuţ Deşliu, Mihai Leonte şi Raveca Vlaşin.
Spaţiu tipografic oferit fiecărui poet cuprinde la început fişa de autor, în ordine alfabetică, din care aflăm activitatea literară şi de creaţie a acestora, după care urmează grupajul inflorescent –poetic.
Cartea mai cuprinde reproduceri după câteva desene, având principala caracteristică simbolistica, semnate de Niculina Vizireanu, o poetă a metaforei graficii, însoţite de aprecieri critice de Mihai Leonte şi Simina-Silvia Şcladan care semnează şi “Postfaţa “, scrisă în spirit colegial şi-n stil colocvial.
Volumul cuprinzând 359 de pagini se deschide cu un grupaj de versuri, destul de consistent, semnat de Arienne Bertin (Georgeta Olteanu). Poeziile sunt scrise, în general, în stil clasic , unde gingăşia pusă într-un ingenios scenariu liric aduce o prospeţime confesiunii:”Cafeaua aromată mă răsfaţă/ În fiecare dimineaţă /este cafeaua descântată mereu “( Cafeaua descântată). Dacă la Arienne Bertin confesiunea joacă un rol principal, la Aristiţa Buciu Stoian locul acesteia este luat de constatare ca mijloc de a re-creea tabloul ce a frisonat eul:”Suflu cald al colinelor sihastre/ Încălzeşte aripile noastre “.( Suflu cald).În timp ce la Floarea Cărbune poezia este iubire pentru tot ce ne înconjoară, sugerând experienţe complet consumate, iar unele refulate în imaginar. Dănuţ Deşliu este un visător blajin, de o gravitate trăită şi ceremonioasă. Poezia sa este presărată cu broderii lirice pe teme diverse sustrase din cotidianul vieţii, pe când Mihai Leonte, poet cu experienţă, are în poeziile sale o percepţie acută a interiorităţii şi o proiectare metodică a trăirilor în discursul sentenţios, net şi persuasiv.
Autoare a şase volume de versuri, Raveca Vlaşin este surpriza acestei antologii. O poetă cu toate antenele întinse spre receptivitatea şi sensibilitatea eului. În tensiunea dintre concept şi imagine, poezia acesteia dezvăluie, în fapt, o tensiune mai adâncă, între spirit şi trup. Raveca Vlaşin este de o sensibiliate maladivă.Visceralul resimte cerebralitatea, uneori, ca presiune a vibraţiilor interioare:”Te alint ades cu vorba/ Şi cu doina te dezmierd./ Şi mă zbat tânjind prin vreme/ Rădăcina să nu-mi pierd.“( Eu ca fiu ).Poeta ştie să acordeze inteligent poezia la sunetul culorii, pentru că vioara poeziei sale rezonează cu sufletul culorilor vieţii.
O poezie de extracţie melancolică cu o înverşunare a meditaţiei scrie Gheorghe Voicu în care descoperim rădăcinile arhetipale ale iubirii ancestrale:” Aşa ne-a ars iubirea, o rană mi-a deschis/ Adâncă e ca marea sau chiar cât un abis “( Arsura flacării albastre ).Poeziile sunt scrise în dulcele stil clasic, poetul fiind sedus de himera clasicităţii.
George Penea venind din câmpiile întinse unde vipia solară arde până şi umbra este predispus a preţui clipa, probabil că faptul acesta a influienţat şi stilul poeziilor sale caracterizate prin versuri scurte, asemeni unui clic al aparatului de fotografiat care surprinde momentul:”…pe vale,/ lângă baltă/privesc cişmeaua/şi o fată “( Mai jos).
Simina Silvia Şcladan scrie poezie în stil clasic, precum mjoritatea poeţilor antologaţi, jubilând în faţa candorii şi a freamătului sufletului.O melancolie vioaie este punctul cel mai de sus al atitudinii lirice, mai ales atunci când evoca satul natal.
Poeţii Silvia Simona Bodea, Valeriu Cercel, Constantin Emanuel Ciulpan, Mircea Gheorghe Coraniuc, Bombonica Curelciuc, Costel Macovei, Crăiţa Moroieni, Ionuţ Pintilie, Valeria Tamaş, Ioana Voicilă Dobre , semnează poezii încărcate de cutremurări delicate şi de gesturi premonitorii cu imagini expresioniste încărcate de visceralităţi convulsive ori agonice şi metafore sugerând spaţiul în care poeţii trăiesc.
Volumul este o reuşită, fiind un seismograf ce înregistrează starea poeziei de astăzi.
Al.Florin ŢENE
