Când a cerului lumină,
Din nou se revarsă.
Crăiasa nopţii, mândra Lună
Pentru o zi se furişează.
Îi lasă loc mândrului Soare,
Să lumineze pământul,
Să ne-ncălzească pe fiecare
Şi codrul şi văzduhul.
Printr-o rază, printr-un gest...
Alungă noaptea grea.
Cu surâsul lui celest,
Bate în fereastra mea.
Iar eu repede-i răspund,
Parcă nu mai am răbdare.
Nu am cum să mă ascund
-Bună dimineaţa Soare.
*****************************
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu